Пыткам – нет!

Переход на сайт


» » Viaţa în scaun cu rotile...

Viaţa în scaun cu rotile...

23-06-2016, 16:24  882
Acest caz ieşit din comun, un exemplu de crasă discriminare a unui copilaş cu dizabilităţi locomotorii, a avut loc timp de şase ani consecutiv, într-o localitate din raionul Criuleni. În văzul întregului sat, din cauza indiferenţei şi neimplicării instituţiei preşcolare şi a autorităţilor locale, Sofia B., chiar din primii ani de viaţă, a fost lipsită de accesul la educaţie.

„Factorii, care au favorizat apariţia şi existenţa acestei situaţii de discriminare, ţin de nişte lucruri destul de banale la prima vedere, – menţionează Elena Vechiu, psiholog în cadrul Asociaţiei Obsteşti Criuleni „Mama şi Copilul – Protecţie şi Sprijin”. – Astfel, ignorarea din partea actorilor comunitari a faptului existenţei copilului cu necesităţi speciale şi a dreptului la educaţie a acestuia, asigurat de cadrul legislativ în baza Legii privind educaţia incluzivă, a condus la excluderea Sofiei din sistemul educaţional. Colac peste pupăză, distanţa considerabilă dintre casa fetitei şi grădiniţa din localitate (circa 3 km) a mai constituit un obstacol în plus pentru frecventarea instituţiei preşcolare din sat”.

O familie ignorată de autorităţi


Cu părere de rău, nimeni dintre consătenii Mariei B., mama Sofiei, dar în primul rând – cei obligaţi, în virtutea funcţiilor ocupate să facă acest lucru, nu a informat-o despre posibilitatea exercitării dreptului la educaţie a fiicei sale, chiar şi în pofida faptului că fetiţa posedă grad de dizabilitate. Mama, cu studii medii incomplete, solitară, preocupată de întreţinea a trei copii de vârstă preşcolară, nu bănuia că fiica ei mai mare, ţintuită care se deplasează în scaun rulant, e un copil cu necesităţi speciale şi cu unele drepturi garantate de stat şi de legislaţia în vigoare.
Din păcate, factorii de decizie ai primăriei nu au reacţionat la problema gravă şi problemele acestei familii: să le asigure un mijloc de transport mamei şi fiicei bolnave, precum şi celor doi copii mai mici pentru a se deplasa la grădiniţă.
Maria B. ne spune povestea ei cu lacrimi în ochi: „Odată cu naşterea primului nostru copilaş, adică a Sofiicăi, au început şi problemele in familie. Soţul Ion dădea toată vina pe mine, că fiica s-a născut cu duzabilităţi. Deşi, nega faptul că vina era mai degrabă a lui, era ahtiat de alcool. Slavă Domnului, ceilalţi doi copilaşi ai noştri – Grigoraş şi Lenuţa – s-au născut sănătoşi, dar de pe zi pe zi ne era tot mai greu sa ne întreţinem familia. Fiind ziulica întreagă legată de casă, îngrijind de Sofia, de ceilalţi doi copii, nu puteam să mă angajez la un serviciu. Existam din lotul de pământ de lângă casă şi din salariul mizer al soţului. În cele din urmă, Ion a hotărât să plece cu nişte consăteni la munci la un şantier din Moscova. Speram că viaţa se va schimba în bine. Dar am aflat că şi-a făcut o altă familie…”.
De când soţul i-a abandonat, toate grijile sunt pe umerii Mariei. “Dânsa are la educaţie şi întreţinere trei copii de vârstă preşcolară, dintre care fiica mai mare, Sofia, e cu grad sever de dizabilitate, utilizează scaun cu rotile. Fetiţa nu merge în poziţie verticală, doar se târăşte”, povesteşte psihologul Elena Vechiu.
În acest caz, Maria B. are statut de „asistent personal” al fiicei”. Ceea ce înseamnă că mama e sortită să îngrijească de Sofia zi de zi, fiind remunerată lunar de la stat cu o suma de bani, extrem de modesta pentru a-ţi întreţine, cit de cit, cei trei copilaşi.
“În lipsa soţului, am ajuns să ne întreţină Sofia pe toţi patru”, ne spune cu amărăciune în glas Maria B. O astfel de soartă nu i-aş fi dorit nimănui: oră de oră, zi de zi, săptămâni ce erau lungi şi nesfârşite…”. Fără nicio speranţă în ziua de mâine, această familie, unde fiecare bucăţică de pâine îşi are preţul său, o cănuţă de lapte e o adevărată bucurie, iar o bomboană sau o jucărie e o adevărată fericire. Sentimente mai puţin înţelese de cei din jur, care prin indiferenţa lor au contribuit la izolarea acestei familii de societate.

Statistica, oglinda mentalităţii noastre…


Conform studiului „Fenomenul discriminării în Moldova: percepţiile populaţiei,” efectuat de către Institutul de Politici Publice (IPP), în R.M., indexul de acceptare a persoanelor cu dizabilități fizice a sporit de la 23% , în anul 2010, la 44% în anul 2014. În concluzie, doar 44% din populaţia adultă a R.M. acceptă persoanele cu dizabilități fizice în calitate de vecin, coleg de muncă, prieten, membru al familiei..
Cercetarea din anul 2014, ca şi cea din 2010, denotă că deşi se observă o reducere a ponderii respondenţilor care consideră că copiii cu dizabilități trebuie să înveţe în şcoli separate (de la 62% la 57%), că persoanele cu dizabilităţi nu pot avea o familie (de la 28% la 21%), totuşi, ponderea celora care au prejudecăţi continuă să fie destul de mare. În raport cu persoanele cu dizabilități mentale, se observă chiar o sporire a ponderii respondenților care consideră că aceste persoane sunt periculoase şi trebuie izolate (de la 39% la 53%) şi că locul unei asemenea persoane este într-o instituţie de stat (de la 45% la 70%).
O expresie a discriminării persoanelor cu dizabilităţi poate fi considerat şi faptul că în 2014, ca şi în anul 2010, marea majoritate a respondenţilor a continuat să folosească stereotipuri negative cu referinţă la persoanele cu dizabilităţi intelectuale, caracterizându-le drept persoane bolnave, marginalizate, nedezvoltate, sărace şi chiar periculoase.
Probabil, aceasta ar fi, într-un fel, explicaţia cazului familiei Mariei B., a atitudinii autorităţilor comunitare şi a consătenilor faţă de ea.

AO „FCPS” sparge gheata si aduce speranţa


Se spune că o lume întreagă nu valorează cât o lacrimă de copil. Se mai spune „cu răbdarea, treci si marea!”. În cazul nostru, ”colacul salvator” pentru familia Mariei B. a fost Asociaţia Obştească „Femeia şi Copilul – Protecţie şi Sprijin” (AO „FCPS”) din Criuleni - o organizaţie neguvernamentală, a cărei misiune este asigurarea accesului la un trai de calitate pentru persoanele cu dizabilităţi şi cele defavorizate. Având scopul ca nici un copil să nu fie lipsit de şansa de a fi inclus în instituţiile de învăţământ şi in societate, FCPS acorda diversee servicii, printre care si asistenţă specializată a copiilor cu dizabilităţi, cu accent pe intervenţia timpurie.
FCPS, în parteneriat cu Consiliul raional Criuleni şi Direcţiile abilitate, a reuşit la nivel de comunitate să creeze o reţea de servicii sociale integrate pentru susţinerea persoanelor din categoriile dezavantajate şi cu dizabilităţi. Din reţea fac parte:
 Centrul de zi „ Speranţa” din Criuleni.
 Centrul de Resurse pentru Tineri “Universul tinerilor” “UNIT”.
 Centrul pentru persoanele în etate “SOS” „Alexandra Grajdian”.
 Serviciul de Asistenţă Psihopedagogică (SAP), creat şi dotat cu suportul financiar Global Initiative on Psychiatry.
Asemenea servicii inovative, create de FCPS, precum Serviciul Echipă Mobilă (SEM) şi Serviciul de Asistenţă Psiho-pedagogică (SAP) au depăşit nivelul acoperirii raionale, fiind ulterior extinse în întreaga ţară. ”Echipă Mobilă” (SEM) e alcătuită din patru specialişti: asistent social, psihopedagog/logoped, kinetoterapeut şi psiholog. Specialiştii deţin studii superioare în domeniu şi experienţă de lucru. Dotaţi cu un mijloc de transport, acestea se deplasează zilnic la domiciliul copiilor cu necesităţi speciale. În raionul Criuleni sunt 3.134 persoane cu dizabilități, inclusiv 327 copii cu vârsta de până la 18 ani. Din păcate, SEM este capabil să acorde concomitent asistenţă maximum pentru 25 de copii cu dizabilități cu grad sever sau accentuat.
De marţi şi până vineri, echipa SEM se deplasează în satele raionului pentru a oferi asistenţă individuală copiilor tutelaţi şi părinţilor acestora. Logopedul, psihologul şi kinetoterapeutul susţin prezenţa părinţilor, ca ei să poată prelua anumite tehnici şi modele de ocupaţie cu propriul copil, practicându-le până la următoarea şedinţă. Astfel, şansele de recuperare a copilului sporesc, relaţiile părinţilor cu copilul devin mai apropiate, părintele este responsabilizat şi util propriului copil.
„Copiii care ating schimbări în dezvoltare şi depăşesc anumite dificultăţi sunt incluşi în instituţii preşcolare şi şcolare, afirmă psihologul SEM Elena Vechiu. – Din păcate, în cazurile în care copilul suferă de paralizie cerebrală şi este imobilizat, stă la pat, asemenea lucru se întâmplă mai rar. Avem şi istorii de succes în practica noastră, când după o perioadă de 3-6 luni de asistare, SEM demarează o colaborare cu administraţia instituţiilor respective şi ulterior copiii sunt incluşi în grădiniţe şi şcoli. Scopul acestei iniţiative SEM este socializarea copiilor cu dizabilități, dar şi sensibilizarea copiilor majoritari faţă de aceştia, formarea de la o vârstă fragilă a unor atitudini tolerante, prietenoase între copii. E important ca cel cu dizabilități să nu se mărginească doar la cunoaşterea propriei familii, fiind absolut dependent de ea, dar să comunice şi cu alte persoane din jur”.
Colaborarea SEM cu actorii comunitari dau deja rezultate - copiii incluşi în grădiniţe frecventează activităţile din grupă, conform unui orar flexibil (câteva ore zilnic), fiind însoţiţi de unul dintre părinţi, se implică în activităţi pe măsura posibilităţilor, interacţionează cu alţi copiii de vârsta lor, îşi fac prieteni. Cei incluşi în şcoală, mai întâi frecventează Centrul de Resurse, unde la fel, conform unui orar flexibil, asistă la 1-2 lecţii cu cadrul didactic de sprijin. După o perioadă de acomodare la mediul şcolar, copiii încep frecventarea zilnică a unor ore de clasă alături de semenii lor majoritari. Programul şcolar este însuşit conform unui plan educaţional individualizat, elaborat de cadrul didactic de sprijin în conformitate cu recomandările Serviciului de Asistenţă Psihopedagogică, care evaluează capacităţile de studiu ale copilului.

O şansă pentru Sofia


„Un eveniment crucial în viata familiei noastre l-a constituit includerea Sofiei în lista de asistenţă SEM, – continuă să-şi depene istoria Maria B. La propunerea asistentului social din localitate, Serviciul „Echipă Mobilă”, în urma evaluării, a admis-o în asistenţă şi pe fiica mea. Din acea zi, o rază de speranţă a pătruns în casa noastră, povesteşte cu bucurie mama Sofiei. Am prins si eu curaj, parcă m-am trezit la viaţă, am înţeles că nu suntem singuri pe lumea asta, că vom fi ajutaţi de oameni cu inimă mare”.
„Psihopedagogul, care îi oferea asistenţă Sofiei, avea iniţial unele temeri privitor la rezultatele scontate de pe urma asistenţei oferite, deoarece Sofia nu posedă un limbaj expresiv comprehensibil şi este în imposibilitate de a se mişca din cauza maladiei de care suferă, - povesteşte Elena Vechiu. Cu toate acestea, din decembrie 2015, în urma unei şedinţe multidisciplinare în teritoriu, fetiţa a fost inclusă în grădiniţă din localitate, chiar dacă a atins deja vârsta de opt ani. Specialiştii au decis ca Sofia să frecventeze un an grădiniţa, cu scopul de a se socializa. Ulterior, ea ar putea fi inclusă şi în instituţia de învăţământ, alături de semenii săi.
„Administraţia grădiniţei şi personalul didactic s-a arătat motivat şi capacitat în domeniul incluziunii, creând la maximum posibil condiţii optime pentru adaptarea fetiţei”,spune dna Emilia P., şefa acestei instituţii preşcolare. Deşi Sofia nu poate merge în poziţie verticală, ci doar se târăşte, acest fapt nu a servit drept impediment pentru a fi acceptată de copiii din jurul ei. Chiar dacă nu e în stare să vorbească, fetiţa comunică nonverbal, înţelege, deosebeşte diverse lucruri şi însuşeşte cunoştinţe generale. Atmosfera din grupă nu e perturbată sub nici o formă de prezenţa ei, ba dimpotrivă, spiritul de echipă e unul jucăuş, prietenos.”
Sofia continua să primească asistenţă psihopedagogică în cadrul SEM, chiar şi după ce a fost inclusă în grădiniţă. „Fetiţa este voioasă, zâmbăreaţă, îi place să se joace alături de alţi copii, chiar daca nu vorbeşte, ne spune psihopedagogul SEM Valentina Ogor, care la momentul actual îi acordă asistenţă. Copiii o întâmpină prietenos. i-au făcut şi o surpriză de ziua ei: i-au cântat cu toţi împreună, i-au împletit coroniţe din flori. În general, e o fire foarte gingaşă, îi plac animalele, florile.” Recent, la una dintre şedinţele cu psihopedagogul, s-a produs un caz extraordinar: Sofia a venit cu câteva flori de primăvară, culese chiar de ea din gradina casei, oferindu-i-le psihopedagogului în semn de adâncă recunoştinţă...
...De mai bine de o jumătate de an, în fiecare dimineaţă, la poarta casei Mariei B. se opreşte autobuzul, care transportă elevii la liceul din sat. Întreaga familie – mama şi cei trei copii, pleacă la grădiniţă. Deşi Sofia e asistată şi de mama ei, de fiecare dată copiii din grupă o întâmpină cu bucurie, se arată deschişi să se joace, să o ajute pe noua lor prietenă. Iar fericirea Sofiei nu are margini.

Dacă simţiţi că aţi fost discriminat sau drepturile dvs. au fost lezate, adresaţi-vă la specialiştii Consiliului pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii (0-8003-3388/egalitate.md) sau în Coaliţia Nediscriminare (0-8003-8003/nediscriminare.md), unde garantat şi absolut gratuit veţi primi ajutor informativ din partea experţilor. Numai împreună vom putea schimba viitorul. Nu ezitaţi să vă cunoaşteţi şi să vă apăraţi drepturile care vă aparţin!

Boris Olaru
Criuleni

P.S. SEM este unicul serviciu, din cele 16 existente la nivel de ţară, care este finanţat din exterior, de către investitori străini, în cadrul Proiectului „Incluziunea şcolară şi socială a copiilor cu dizabilităţi”. Finanţat de SOIR Moldova, el prevede o perioadă de activitate de trei ani, începând cu anul 2015. Aşa că la finele anului 2017, SEM va înceta să mai activeze. O oportunitate ar fi că acest serviciu, extrem de necesar şi aşteptat în sute de familii nefericite, să fie preluat de administraţia locală de nivel raional, astfel încât copiii cu dizabilităţi să poată beneficia şi în continuare de asistenţă specifică de care au stringentă nevoie.

Acest material apare în cadrul Proiectului „Integrarea abordării bazate pe drepturile omului în mass-media prin intermediul metodei storytelling, cu participarea persoanelor supuse discriminării din regiunea transnistreană și UTA Gagauz-Yeri”, implementat de Centrul Media din Tiraspol, cu susţinerea financiară a Fundaţiei Soros-Moldova/Programul Egalitate şi Participare Civică. Opiniile exprimate în articol aparţin autorului şi nu reflectă neapărat poziţia Fundaţiei.

Viaţa în scaun cu rotile...

Şi persoanele cu dizabilități au dreptul la un permis de conducere

Persoanele cu dizabilităţi din R.Moldova se confruntă cu mari dificultăţi în cazul procedurii de

Dumitraş revine la şcoală

Această tristă istorie s-a întâmplat în 2010, în familia N., într-o localitate din raionul

O justiţie cu dizabilităţi

În acest an, Republica Moldova împlineşte şase ani de când Parlamentul a ratificat Convenția ONU

Nu vreau să fiu o povară pentru familie…

Timidă, cu probleme locomotorii, dar cu o mare dorinţă de a-şi găsi un loc de muncă – aşa am

Bucuria de a reuşi

Ne-am întâlnit într-o seară, eu – cu reportofonul şi aparatul de fotografiat, el – cu o istorie

Școlile de pe ambele maluri ale Nistrului – fără soluții pentru copii în scaunul rulant

Sute de copii cu dizabilități de pe ambele maluri ale Nistrului nu se pot bucura de acces egal la