Пыткам – нет!

Переход на сайт


» » Dumitraş revine la şcoală

Dumitraş revine la şcoală

20-05-2016, 14:53  777
„Nu se supune instruirii”


Această tristă istorie s-a întâmplat în 2010, în familia N., într-o localitate din raionul Criuleni. Tinerii părinţi, pregătindu-se să-şi dea copilul la şcoală, au fost anunţaţi că fiul lor „Nu poate fi supus instruirii”… Deşi soţii Maria şi Pavel N. îl vedeau pe Dumitraş în uniformă nou-nouţă, cu ghiozdanul în spate, în drum spre şcoală, ţinându-se de mână cu sora mai mare Viorica. Surioara avea să-i poarte de grija în primele zile de şcoală, mai ales că frăţiorul era năzbâtios, întrecându-i la şotii pe copiii din mahala.
În curând soarta acestei familii a fost zguduită de o veste cruntă: comisia medicala preşcolară a constatat că băieţelul lor de şase ani, suferă de “un grad sever de dizabilitate”, caracteristic simptomului „nu se supune instruirii”. Astfel, într-o clipă, verdictul medicilor a spulberat bucuria părinţilor de a-şi vedea copilul la şcoală. Dumitraş nu avea de unde să ştie că visul lui care în care se vedea cu cum merge spre şcoală, cu sora mai mare de mână, cu manualele noi-nouţe în ghiozdan, – doar vis va rămâne…
– Concluzia psihiatrului precum că copilul „nu se supune instruirii”, într-un fel, a pus în gardă administraţia gimnaziului din localitate, îngrădind posibilitatea copilului de a merge la şcoală, a opinat Elena Vechiu, psiholog in cadrul asociaţiei obşteşti Criuleni “Mama şi Copilul – Protecţie şi Sprijin”.

“Mama, vreau la şcoală!”


Întâi septembrie era în prag, iar părinţii nu ştiau cum să-i explice fiului de ce nu i-au cumpărat uniforma şcolară, cea pe care singur şi-a ales-o la magazin, de ce încă nu are ghiozdan, caiete, creioane multicolore, stilouri?! Venind acasă seara după joacă, băieţaşul le povestea, cu invidie în glas, ce frumuseţe de caiete au cumpărat părinţii pentru Radu, “care tot merge în clasa întâi” sau ce ghetuţe faine are alt amic din vecini.
Decişi să lupte pentru dreptul copilului lor de a fi şcolarizat, care aştepta această zi cu sufletul la gură, părinţii, în pofida diagnozei anunţată de medici, au insistat energic asupra şcolarizării lui Dumitraş. În urma unor discuţii insistente, rugăminţi şi interpelări, copilul a fost admis la şcoală.
Astfel, visul băieţaşului deveni realitate. În prima zi de studii, Dumitraş păşea mândru spre şcoală, cu ghiozdanul pe umeri, de mână cu sora Viorica, împreună cu ceilalţi camarazi de joaca! Bucuria părinţilor nu avea margini, abia aşteptând sfârşitul zilei de lucru, ca să afle care e numele profesoarei, cu cine stă în bancă etc…

“Nimeni nu vrea să stea cu mine in banca!”


Spre marea lor mirare, impresiile copilului, întors de la şcoală, erau departe de cele aşteptate. Entuziasmul şi bucuria din ochii lui Dumitraş dispăruseră. La întrebări răspundea scurt, lăsându-şi privirea în pământ: “şcoala e frumoasă”, „învăţătoarea e buna”, “copiii sunt răi”. A doua zi Dumitraş nu avea chef să meargă la şcoală. Cu chiu-cu vai, sora l-a silit să-şi îmbrace uniforma, să-şi pună ghiozdanul în spate.
Seara, băiatul nici nu s-a atins de manuale, şi-a luat doar caietul de desen şi a dispărut undeva în fundul grădinii, unde a stat până s-a întunecat. A doua zi dimineaţa, îndemnat de Viorica să se grăbească, Dumitraş a făcut o adevărată isterie, spunând, printre lacrimi, că nu mai vrea la şcoală, că nu mai păşeşte pragul clasei nici în ruptul capului. “Nimeni nu vrea să stea cu mine in banca!” , a mărturisit, izbucnind în hohote de plâns.
Psihologul Elena Vechiu ne-a relatat următoarele: “Începând cu întâi septembrie, conform spuselor părinţilor acestui copil, el a mers doar câteva zile la şcoală. Colegii de clasă, prietenii, îl neglijau, deoarece în anumite cazuri, fiind frustrat, îşi ieşea din fire şi răspundea cu agresivitate”.
În urma unor încercări nereuşite de a-si readuce fiul la şcoală, părinţii lui Dumitraş, în cele din urmă s-au lăsat păgubaşi – calificativul dat de psihiatru „nu se supune instruirii” era cunoscut de tot satul. În şcoala din localitate, sindromul era motiv de porecle şi insulte. Şi asta din simplul motiv că Dumitraş voia şi el să se bucure de drepturile sale, să fie egal cu cei de vârsta lui. “Nimeni nu vrea să stea cu mine in banca!” O asemenea constatare îţi taie pofta să mai mergi la şcoală…
Din păcate, pedagogii din localitate nu au reacţionat şi nici nu şi-au făcut griji de pe urma acestui caz ieşit din comun. Administraţia şcolii, în pofida faptului că nu a luat nici un fel de măsuri pentru a pune capăt hărţuirii verbale a lui Dumitras N. de către cei din jur, nu au respectat obligaţiunile de rigoare: asigurarea asistenţei individuale a copilului de către un specialist în domeniu.
“Asistenţa unui psiholog ar fi schimbat radical situaţia”, a constatat Olga Voineac, preşedinte al ONG “Mama şi Copilul – Protecţie şi Sprijin”. „În concluzie, cele descrise mai sus pot fi calificate drept o crasa discriminare a acestui copil, pentru că nu i s-au creat condiţii de acces la învăţământul public”.
Au trecut cinci ani... E greu de imaginat că în zilele noastre cineva să nu poată citi sau scrie. In context, Dumitraş, la cei 12 ani ai săi, poate fi comparat cu renumitul Mawgli (eroul „Cărţii junglelor” de R.Kipling), care şi-a petrecut copilăria printre animale, departe de oameni. Pe parcursul a cinci ani, după încercarea nereuşita de a merge la şcoală, împreuna cu cei de o seamă cu el, Dumitraş s-a aflat, bineînţeles, nu în junglă, ci acasă, comunicând doar cu părinţii şi cu sora mai mare. Dânsul a evitat conştient contactele cu lumea, de frică să nu fie din nou hărţuit, poreclit şi etichetat, precum s-a întâmplat în primele zile de şcoală.
Între timp, la Criuleni şi-a început activitatea Asociaţia Obştească „Femeia şi Copilul - Protecţie şi Sprijin”, ce acordă servicii de suport pentru copiii cu necesităţi de educaţie speciale, inclusiv pentru cei cu dizabilităţi. Un asemenea suport îl constituie şi Serviciul Echipă Mobilă (SEM), care oferă asistenţă la domiciliu copiilor cu un grad de dizabilitate. Conform psihologului Elena Vechiu, care face parte din SEM, în vara lui 2015, copiii din baza de date prezentată de Direcţia raionala Asistenţă Socială şi Protecţie a Familiei au fost parţial evaluaţi.
Astfel, SEM a propus părinţilor lui Dumitraş asistenţă specială, cu incluziune ulterioară în gimnaziul din localitate. La început, îndeosebi tata, nu credeau celor spuse de specialişti. Însă oferindu-i-se, din octombrie 2015, copilului asistenţă din partea psihologului şi a psihopedagogului, aşteptările s-au adeverit. „Dumitras a devenit mai sociabil, a început să se descurce în asimilarea cunoştinţelor generale: însuşeşte cifrele, literele, alfabetul, etc.”, afirmă Elena Vechiu. „Mai mult, i-a crescut receptivitatea socială, starea psiho-emoţională, s-a îmbogăţit cu trăiri pozitive”.

Dumitraş revine la şcoală şi în societate!


Văzând gradul înalt de motivaţie pentru învăţare şi dezvoltare al lui Dumitraş, echipa SEM a purtat tratative cu administraţia instituţiei de învăţământ din localitate. În cele din urma, s-a convenit să-i fie oferită şansa de a fi inclus în instituţia de învăţământ, cu condiţia reevaluării de către Serviciul Asistenţă Psihopedagogică (SAP). În luna februarie 2016, aptitudinile băiatului au fost reevaluate, el fiind inclus în instituţia de învăţământ. Conform unui orar flexibil, Dumitraş urmează să facă studii în cadrul Centrului de Resurse din gimnaziul local, două zile pe săptămână. Concomitent, SEM va continua acordarea asistenţei. După o perioadă de adaptare la mediul şcolar, Dumitraş va începe să frecventeze şi unele lecţii, alături de semenii săi, în funcţie de posibilităţile şi capacităţile sale. De menţionat că este o victorie şi o manifestare de înalt profesionalism ale specialiştilor SAP şi SEM, care împreună cu comisia multidisciplinară din localitatea dată, au ajuns la un numitor comun.
Graţie acestor acţiuni, Dumitraş a revenit la viaţa normală. În curând va merge la şcoală şi bucuria lui e de nedescris. Fiecare zi de şcoală e un motiv de a întâmpina lumea cu un nou zâmbet în privire.

Dacă simţiţi că aţi fost discriminat sau drepturile dvs. au fost lezate, adresaţi-vă specialiştilor Consiliului pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalității (0-8003-3388/egalitate.md) sau celor din Coaliţia Nediscriminare (0-8003-8003/nediscriminare.md), unde garantat şi absolut gratuit veţi primi ajutor informativ din partea experţilor. Numai împreună vom putea schimba viitorul. Nu ezitaţi să vă cunoaşteţi şi să vă apăraţi drepturile care vă aparţin!
Boris Olaru,
raionul Criuleni

Acest material apare în cadrul Proiectului „Integrarea abordării bazate pe drepturile omului în mass-media prin intermediul metodei storytelling, cu participarea persoanelor supuse discriminării din regiunea transnistreană şi UTA Gagauz-Yeri”, implementat de Centrul Media din Tiraspol, cu susţinerea financiara a Fundaţiei Soros-Moldova/Programul Egalitate şi Participare Civică. Opiniile exprimate în articol aparţin autorului şi nu reflectă neapărat poziţia Fundaţiei.
Dumitraş revine la şcoală

Şi persoanele cu dizabilități au dreptul la un permis de conducere

Persoanele cu dizabilităţi din R.Moldova se confruntă cu mari dificultăţi în cazul procedurii de

R. Moldova, o a doua casă pentru Salim

În anul 2013, Salim, un băiat de 12 ani din Siria, din cauza războiului, s-a refugiat cu mama în

Viaţa în scaun cu rotile...

Acest caz iesit din comun, caz de crasa discriminare a unui copilas cu dizabilitati locomotorii,

Nu vreau să fiu o povară pentru familie…

Timidă, cu probleme locomotorii, dar cu o mare dorinţă de a-şi găsi un loc de muncă – aşa am

Bucuria de a reuşi

Ne-am întâlnit într-o seară, eu – cu reportofonul şi aparatul de fotografiat, el – cu o istorie

Școlile de pe ambele maluri ale Nistrului – fără soluții pentru copii în scaunul rulant

Sute de copii cu dizabilități de pe ambele maluri ale Nistrului nu se pot bucura de acces egal la