Пыткам – нет!

Переход на сайт


» » Școlile de pe ambele maluri ale Nistrului – fără soluții pentru copii în scaunul rulant

Școlile de pe ambele maluri ale Nistrului – fără soluții pentru copii în scaunul rulant

29-11-2014, 15:55  603
Sute de copii cu dizabilități de pe ambele maluri ale Nistrului nu se pot bucura de acces egal la educație pentru că școlile încă nu sunt adaptate la nevoile lor.

Proiectate cu câteva decenii în urmă, cînd nimeni nu punea problema incluziunii copiilor cu dizabilități, clădirile școlilor rămîn unul din cele mai mari obstacole în calea integrării sociale și educaționale a copiilor dependenți de scaunul rulant.

Școlile din Chișinău – inaccesibile

În Chișinău, unde există peste 120 de gimnazii și licee, aproape că nu există instituții clădirile cărora să corespundă la cerințele unui copil în scaun rulant. Chiar dacă ar vrea să înscrie un astfel de copil la școală, directorii nu au prea au soluții atunci cînd vine vorba despre mobilitatea în incinta instituției. Piedicile încep chiar de la intrarea în școală, unde nu sunt rampe și continuă cu veceurile neadaptate și lipsa de acces de la un etaj la altul.

De mai mulți ani, părinții care au copii în scaunul rulant știu că una din puținele școli incluzive din capitală Liceul Pro Succes. În jur de 5 la sută dintre cei peste 200 de elevi ai acestei școli sunt copii cu cerințe educaționale speciale.
Amplasat în sectorul Botanica, liceul atrage copiii din tot orașul și chiar din suburbii. Administrația liceului a construit rampe la intrarea în şcoală şi la scările dintre etaje. În instituție sunt și grupuri sanitare care pot fi utilizate de copiii imobilizaţi în scaune cu rotile. De asemenea, pentru a asigura accesul tuturor elevilor la cantina şi biblioteca școlară au fost amplasate la primul nivel.

Încep a căuta soluții abia cînd sunt puși în fața problemei

În alte instituții din țară, directorii încep să caute soluții pentru a adapta clădirile școlilor doar în momentul cînd află că trebuie să înmatriculeze în copil cu cerințe educaționale speciale. Este și cazul gimnaziului ”Mihai Viteazu” din Strășeni, care a făcut modificări arhitecturale abia după ce a primit o solicitare să înscrie un elev care era imobilizat în scaunul rulant.

Stanislav, tînărul datorită căruia s-au făcut aceste schimbări, a învățat mai mulți ani la o instituție specială. Pentru ca băiatul să poată frecventa școala, cu ajutorul unei organizații neguvernamentale a fost construită o rampă de acces, a fost amenajat un veceu adaptat și o sală pentru odihnă. Totodată, a fost procurat un cărucior special care îi permitea tânărului să se deplaseze de la un etaj la altul. După Stanislav în gimnaziu au venit să învețe alți șapte copii cu cerințe educaționale speciale pentru care administrația școlii avea deja soluții la îndemână.

Și administrația gimnaziului din satul Nicolaeuca, raionul Orhei, a căutat să se raporteze la cerințele unui copil cu cerințe educaționale speciale. Restructurările în ordinea stabilită de mai mulți ani au început odată cu venirea în școală a lui Sergiu, un băiat care și-a petrecut copilăria într-un internat de tip închis, destinat copiilor cu dizabilități mintale severe. Copilul a fost dezinstituționalizat în cadrul unui proiect susținut de o organizație neguvernamentală fiind plasat într-o familie din această localitate. Pentru că școala nu este deocamdată adaptată la necesitățile unui copil în scaun cu rotile, administrația a aranjat ca orele pentru clasa lui Sergiu să aibă loc în aceeași sală. Astfel, băiatul nu mai este nevoit să se deplaseze de la un etaj la altul. Totuși, pentru că în școală nu există un grup sanitar adaptat pentru copiii cu CES, Sergiu este nevoit să facă o parte din ore acasă.

Posibilități de socializare - câteva ore pe săptămână

Spre deosebire de Sergiu, care petrece o bună parte a timpului în mediul colegilor, există mulți copii pentru care școala rămîne un vis neîmplinit, ei fiind nevoiți să se mulțumească cu instruirea la domiciliu. Această modalitate de studii, este, însă, o soluție parţială. Stând acasă, copiii nu au parte de comunicare, ceea ce este chiar mai important decât instruirea. Ca să rezolve această problemă, autoritățile, cu suportul unor organizații neguvernamentale, au instituit în mai multe școli centre de resurse pentru educația incluzivă. Aici vin pentru socializare și copii care au instruire la domiciliu.

Un astfel de centru a fost deschis acum cîțiva ani în satul Susleni, r-nul Orhei. Până la acel moment copiii cu dizabilități din această localitate erau excluși din comunitate. Copiii cu dizabilităţi fizice severe şi de intelect nu ieșeau cu anii din casă și doar câțiva dintre ei beneficiau de instruire la domiciliu. Odată realizată școlarizarea primului copil cu CES, în următorul ani de studii, alți câțiva copii au fost înscriși la şcoală, iar atitudinea oamenilor din sat a început să se schimbe. În prezent toţi copiii cu dizabilităţi fizice şi de intelect din satul Susleni frecventează liceul, în clase obişnuite.

”Fără centrul de resurse pentru educația incluzivă acest progres nu ar fi fost posibil – majoritatea copiilor cu cerințe educaționale speciale provin din familii cu probleme. Datorită centrului, copiii au posibilitatea să socializeze cu semenii, dar și să practice anumite activități - desen, pictură, modelare etc”, spune Natalia Balan, directorul Liceului Teoretic ”Vasile Lupu”.

Doar în 11 la sută din instituții pot fi construite rampe de acces

Datele sistemului de cartografiere a instituţiilor de învăţământ arată că doar în 11 la sută dintre edificiile şcolare din republică pot fi construite rampe pentru accesul persoanelor cu dizabilităţi locomotorii. În anii următori, autoritățile promit să adapteze cîteva zeci de licee și gimnazii la necesitățile copiilor cu cerințe speciale. Instituțiile vor fi dotate cu rampe de acces şi balustrade. Banii pentru aceste lucrări sunt oferiți în cadrul unor proiecte sprijinite de Banca Mondială. Totodată, existența rampelor de acces și a grupurilor sanitare adaptate este prevăzută și de standardele de calitate pentru o școală prietenoasă copilului, adoptate de Ministerul Educației.

Există și instituții care au lansat proiecte de adaptări arhitecturale cu bani din propriile bugete. Este și cazul Liceului ”Olimp” din Sângerei, care a făcut mai multe schimbări arhitecturale din bani proprii. Anul trecut în instituție a fost deschis un centru de resurse pentru educația incluzivă pe care îl frecventează mai mulți copii din localitate, dar și unii dintre cei care vin la școală cu autobuzul școlar, din satele învecinate. ”Modernizările vor continua și în anii următori, astfel ca instituția să fie pregătită să admită la studii toți solicitanții, inclusiv copiii care au cerințe speciale”, spune directoarea instituției Ludmila Șișcanu.

Procesul decurge anevoios

Valentina Chicu, șefa direcției învățămînt preuniversitar la Ministerul Educaţiei constată că procesul de reformă decurge anevoios, pe alocuri, din cauza faptului că întregul sistem educaţional trebuie readaptat, astfel încât să nu existe segregare care afectează drepturile copilului.

„Avem instituţii de învăţământ unde educaţia incluzivă este sprijinită continuu şi cadrele didactice sunt deja convinse că locul fiecărui copil este la şcoală. Dar avem, cu părere de rău, şi situaţii în care cadrul didactic ştie cum, ştie ce trebuie să facă, dar nu întotdeauna vrea să facă aceste lucruri”, spune funcționara.

Potrivit datelor UNICEF, actualmente peste 5 800 de copii cu necesităţi speciale care nu merg la şcoală.

În stînga Nistrului educația incluzivă face primii pași

În timp ce autorităţile de la Chişinău raportează anumite succese în domeniul educaţiei incluzive, în stânga Nistrului reformele fac primii pași. În regiune există peste 1,5 mii de copii cu dizabilități, această cifră fiind în continuă creștere. Singura posibilitate de școlarizare și socializare pentru acești copii sunt cele câteva centre de zi deschise la iniţiativa unor părinţi, cu ajutorul finanțărilor externe.
Cei mai mulți copii cu dizabilități trăiesc în continuare în instituții specializate, izolați de familie și de restul societății.

O instituție de acest fel există și la Rîbnița, aici fiind instruiți 39 de copii, dintre care 13 – nu au atins încă vîrsta de școlarizare. Chiar dacă administrația instituției spune că le asigură cele mai bune condiții de trai și educație, izolarea de familie și de ceilalți copii conduce la segregare.

Pentru a schimba această stare de lucruri, de la 1 septembrie, curent, autoritățile locale din stînga Nistrului au început să implementeze o nouă concepție de dezvoltare a educației incluzive.

”Prin această inițiativă ne propunem să asigurăm acces egal la studii pentru toți copiii. Copiii cu necesități speciale trebuie să aibă dreptul de a studia în școlile generale”, susține Zoia Gherasimova, șefa direcției Educație din orașul Râbnița. Funcționara recunoaște că educația incluzivă este domeniul care, până acum, nu s-a bucurat de atenția necesară din partea autorităților. ”Cel puțin în prima perioadă de după implementarea concepției de educație incluzivă, părinții vor avea posibilitatea să își înscrie în continuare copiii în instituțiile speciale”, a mai spus Gherasimova.

Lucrând cu familiile în care cresc copii cu dizabilități, psihologul Olga Covali a ajuns la concluzia că integrarea socială a copiilor trebuie începută de la schimbarea atitudinii părinților. ”Mulți dintre ei au nevoie de suportul unor specialiști ca să depășească această traumă psihologică și să le ofere copiilor șansa de a se integra în societate”, afirmă Olga Covali.

La rîndul lor, părinții care cresc copii cu dizabilități au păreri împărțite despre posibilitatea de a-și integra copiii în școlile de cultură generală. Olga Șarban, mama uni copil cu cerințe educaționale speciale spune că a auzit despre această oportunitate dar că se teme de atitudinea profesorilor și a celorlalți copii și părinți.

”Mă îndoiesc că ceilalți elevi din clasă se vor purta frumos cu copilul meu. Nu cred nici că ceilalți părinți vor accepta ca noi să studiem în clasa respectivă. Spun asta pentru că, de multe ori, suntem discriminați chiar și de oamenii de pe stradă”, spune femeia.

Instruirea la domiciliu – singura posibilitate de a face studii

În timp ce mulți părinți se arată reticenți în privința integrării copiilor în învățământul general, iar școlile din stânga Nistrului încă nu au început să fie adaptate la nevoile acestor copii, puținii copii care reușesc să absolvească școala de cultură generală sunt cei care au învățat la domiciliu. Este și cazul Anei Golovco, o tânără din Râbnița, care, în pofida dizabilității pe care o are, a reușit să facă studii, învățând de sine stătător, cu ajutorul unui profesor de la școala de circumscripție. Ceea ce îi lipsea cel mai mult era comunicarea cu semenii. „Acum câțiva ani educația incluzivă părea ceva de domeniul fantasticului, de asta mă bucur că am reușit să absolvesc școala din comunitate. Ceea ce îmi lipsea era relaționarea cu colegii de clasă pe care îi vedeam foarte rar”, spune Ana.

Pentru ca educația incluzivă să devină un concept acceptat și în stânga Nistrului, mai multe organizații neguvernamentale și-au unit eforturile pentru a schimba percepția profesorilor, elevilor și a publicului în general. Una din aceste organizații este și Centrul Informațional de Resurse ”Casa comună” din orașul Râbnița, care va organiza în perioada următoare un șir de seminare la această temă. În cadrul acestor activități și părinții și profesorii vor avea posibilitatea să discute despre avantajele acestei forme de educație și să afle de la ce trebuie începută incluziunea și cum fiecare cetățean poate contribui ca nici un copil să nu rămână în afara școlii.

Irina Șlaeva, Rîbnița
Natalia Borodache, Chișinău


Материал подготовлен в рамках проекта «Независимые средства массовой информации для продвижения демократических процессов и укрепления гражданского общества», который реализуется при финансовой помощи Государственного департамента Соединенных штатов Америки.

Două decenii în așteptarea dreptății

De 22 de ani locuitorii de pe ambele maluri ale Nistrului au de îndurat situații de încălcare

În Estonia, jurnaliştii de pe ambele maluri ale Nistrului şi-au consolidat cunoştinţele şi încrederea reciprocă

Un grup de jurnalişti de investigaţie de pe cele două maluri ale Nistrului au întreprins o vizită

Nistru – groapă de deşeuri?

De ani buni ecologistii, mass-media, sectorul asociativ bat alarma că apa din majoritatea

Неправительственные организации требуют отменить положение о 2%

Национальный совет неправительственных организаций Молдовы требует от парламента законодательное

Стипендии для журналистов, желающих ознакомиться с работой ООН

Журналисты в возрасте 22 -35 лет приглашаются для участия в конкурсе на получение стипендии для