Пыткам – нет!

Переход на сайт


» » R. Moldova, o a doua casă pentru Salim

R. Moldova, o a doua casă pentru Salim

25-06-2016, 18:47  500
În anul 2013, Salim, un băiat de 12 ani din Siria, din cauza războiului, s-a refugiat cu mama în R. Moldova. Nu a avut posibilitatea de a-şi continua studiile, deoarece nu cunoştea limba română sau rusă. În urma mai multor tentative din partea mamei, a fost înscris într-o şcoală din capitală. Chiar din primele zile, copilul a devenit un subiect de atitudine discriminatorie, simţindu-se izolat şi ironizat. Era luat peste picior la fiecare pas pe motivul că nu înţelege ce vorbesc cei din jur, că are pielea de culoare tuciurie, că nu-i plac bucatele din cantina scolii etc. La recreaţia şcolară, elevii făceau haz de pe seama lui, iar după lecţii, îl ocoleau. Salim, adeseori, se întorcea acasă plângând.
“Salim a fost discriminat pe motive naţionale, este arab şi, refugiindu-se în R.M, nu cunoştea limba română, ne-a relatat Olga Poalelungi, directorul Biroului de Migraţie şi Azil (BMA). Tratamentul xenofob din partea colegilor din şcoala în care a fost repartizat, i-a limitat dreptul lui Salim la studii şi la educaţie. Pe lângă faptul că nu cunoştea limba română sau rusa, un factor care a favorizat apariţia situaţiei de discriminare, a fost etichetarea privind statutul de refugiat al copilului”.
În urma intervenţiei BMA, băiatul a fost transferat la o şcoală din suburbia capitalei, unde treptat s-a încadrat, bucurându-se de susţinerea elevilor şi a administraţiei şcolii. “Am venit în acea şcoală cu un vocabular de doar vreo 20 de cuvinte în limba română, îşi aminteşte Salim. Credeam ca voi fi tratat ca şi în şcoala din oraş, că voi fi ironizat. Însă în momentul când diriginta m-a prezentat clasei, povestindu-le elevilor drama noastră, am simţit o atitudine de compasiune şi înţelegere din partea viitorilor colegi. La recreaţie am făcut primele cunoştinţe, le-am povestit despre situaţia din Siria, mă întrebau cum se traduce în arabă un cuvânt sau altul. Astfel, învăţam şi eu româna, câte 10-15 cuvinte în fiece zi, iar noii mei prieteni, câte doua-trei cuvinte în arabă. Eu făceam haz de pronunţarea lor în arabă, ei – de a mea în română”.
“Ne-a surprins până la lacrimi gestul noilor colegi de clasă ai lui Salim, care, împreună cu diriginta, cu prilejul zilei sale de naştere, i-au cântat un cântec în arabă, povesteşte Latifah, mama băiatului. A venit acasă fericit, cu multe cadouri şi emoţii pozitive. Copilul a devenit sociabil, deja facă progrese la învăţătură, la însuşirea limbii române. Salim doarme liniştit, nu plânge şi nu strigă în somn. Semn că, treptat, uită coşmarul celor trăite acasă, în Siria”.

O nouă şansă


Potrivit mamei lui Salim, familia lor a trecut prin clipe de coşmar. Au fost nevoiţi să se refugieze în urma bombardamentelor aeriene, după ce casa lor, cartierul din orăşelul unde locuiau, au fost practic distruse. “La început ne adăposteam în apartamentul unei rude, care locuia cu familia sa de nouă persoane, în două camere. Soţul, medic de profesie, nu avea timp să ne viziteze. Toată ziua efectua intervenţii chirurgicale celor răniţi, iar noaptea dormea în biroul său de la spital. Traiul devenise tot mai anevoios din cauza lipsei de apa şi de produse alimentare. Bombardamentele continuau zi şi noapte, fiind nevoiţi să ne adăpostim în subsol. În plus, eram supuşi unor acte de vandalism din partea unor persoane înarmate, care scotoceau prin casele şi apartamentele distruse sau părăsite de locatari. Se înteţeau şi cazurile de răpire a copiilor. Trăiam într-o permanentă frică şi groază. În cele din urmă, soţul, chirurg de profesie, ne-a spus că el are datoria să îngrijească pacienţii în stare gravă, îndemnându-ne să părăsim de urgenţă ţara. Ne-a procurat un bilet turistic în R. Moldova, ţara, unde acum 20 de ani era student la Institutul de medicina din Chişinău şi care i-a lăsat impresii minunate.

În conformitate cu Legea nr. 274, din 27.12.2011, privind integrarea străinilor în R.Moldova, ce a intrat în vigoare la data de 01.07.2012, aceasta reglementează procesul şi modalităţile de facilitare a integrării străinilor în viaţa economică, socială şi culturală a ţării, în vederea prevenirii şi combaterii marginalizării sociale a acestora, adaptării la condiţiile societăţii moldoveneşti şi asigurării autonomiei financiare a acestora. Conform dnei Olga Poalelungi, procesul de integrare este văzut ca un proces de colaborare şi coordonare continuă dintre autorităţile publice centrale şi locale, cu implicarea societăţii civile, organismelor internaţionale şi, bineînţeles, şi a refugiaţilor, rolul cărora urmează să fie activ, iar statul urmează să le faciliteze acomodarea în societatea moldovenească. Astfel, refugiaţii au acces gratuit la:
● sesiuni de acomodare socio-culturală – instruiri privind valorile şi tradiţiile naţionale, sistemul de organizare politico-administrativă a RM;
● cursuri de studiere a limbii de stat;
● acces la educaţie – încadrarea în învăţământul preşcolar, primar şi general secundar. Minorii beneficiază, pe durata unui an şcolar, de un curs gratuit de iniţiere în limba de stat în vederea integrării în sistemul de învăţământ;
● accesul la piaţa forţei de muncă, la sistemul asigurărilor pentru şomaj, acordarea indemnizaţiei pentru şomaj;
● accesul la serviciile medicale – (1) Refugiaţii au acces la servicii medicale în cadrul sistemului de asigurări obligatorii de asistenţă medicală în aceleaşi condiţii cu cele stabilite de lege pentru cetăţenii R. Moldova;
● facilităţi de cazare – pentru o perioadă de până la 6 luni, pe durata perioadei de implementare a programului de integrare.

În concluzie, Olga Poalelungi, directorul Biroului de Migraţie şi Azil (BMA) se referă la unele date statistice privind acest fenomen. „În R. Moldova avem refugiaţi din mai mult de 50 de state. 37 la sută sunt din Siria, circa 30 al sută– din Ucraina şi 10-12 la sută – din Afganistan, Irak, Kazahstan, Turkmenistan. Sunt persoane foarte diferite, fiecare caz se examinează în mod individual, dar, în linii mari, alegerea R. Moldova pentru refugiu este preferată şi din motivul că mulţi o cunosc din timpul studiilor la Chişinău. Pe parcursul a 12 luni, în 2015, au fost emise 4.235 decizii de acordare a dreptului de şedere in RM, dintre care:
1.442 – pentru reîntregirea familiei;
1.200 – pentru lucrători imigranţi;
817 – pentru studii;
282 – pentru activităţi umanitare, religioase şi de voluntariat;
28 - dreptul de şedere permanent
731 – dreptul la repatriere în R.Moldova etc.

În context, mai spune directorul Biroului de Migraţie şi Azil, “Republica Moldova a aderat în anul 2001 la Convenţia privind statutul refugiaţilor şi la Protocolul său adiţional, asumându-şi obligaţia de a asigura protecţie persoanelor care au decis să se refugieze în ţara noastră. Până în prezent, circa 1.500 de persoane au beneficiat de azil în R.Moldova, fiind originare din circa 31 de state (Ucraina, Siria, Afganistan, Turcia, Sudan, Irak etc.).

Motivele pentru care persoanele solicită azil sunt diverse: conflicte militare, războaie, persecuţii, violenţă, tortură, ce fac trimiteri la încălcări grave ale drepturilor omului şi pericol pentru siguranţa şi integritatea fizică sau morală a persoanei. Noi – ţara gazdă, urmează să fim deschişi şi receptivi faţă de vulnerabilitatea acestor persoane, să-i ajutăm să-şi creeze un nou destin, să depăşească şi să uite suferinţele la care au fost expuşi – frica pentru viaţă proprie şi a celor apropiaţi.”

Refugiaţii sunt diferiţi şi istoriile lor sunt diferite, însă aceşti oameni au drepturi, indiferent de ţara de unde s-au refugiat. Ei pot aduce cu ei talente, beneficii şi deprinderi ce vor contribui la dezvoltarea comunităţii, la o plusvaloare pentru dezvoltarea multiplă a societăţii noastre.

Sunt recunoscătoare moldovenilor pentru mărinimia lor


Liniştită pentru viitorul fiului ei, Latifah, mama băiatului, ne mărturiseşte: “Nu am cuvinte să-mi exprim recunoştinţa faţă de oamenii de aici, pentru atitudinea înţelegătoare faţă de noi – persoane care şi-au părăsit ţările de origine în urma unor conflicte armate, violenţe, persecuţii, sau circumstanţe de altă natură. Am fost nevoiţi să lăsăm în urmă casele, poate chiar şi familia, în căutarea unui loc mai sigur, în încercarea de a pune începuturile unui nou viitor într-o altă ţară. Sperăm că R. Moldova ne va fi a doua casă, insuflându-ne mie şi fiului meu o speranţă pentru o viaţă mai bună”.

În cei trei ani de studii la o şcoala dintr-o comună din suburbia Chişinăului, Salim a devenit unul dintre cei mai buni elevi din clasă, având succese considerabile la chimie, fizică şi limba engleză. Mai mult, a reprezentat şcoala cu brio în cadrul olimpiadelor raionale, revenind acasă cu menţiuni şi diplome. În toamnă intenţionează sa se transfere la un liceu din capitală. La Chişinău, mama şi-a găsit un serviciu şi a închiriat un apartament cu două odăi. Salim are deja un vis – vrea să se facă jurnalist. “Doresc sa povestesc viitorilor mei cititori despre oamenii cu inimă mare, să critic neajunsurile din societate, să promovez Binele, spune Salim. Bineînţeles, voi povesti şi despre amintirile triste din Siria şi voi continua cu viaţa mea din noua mea patrie – R. Moldova”.

Dacă simţiţi că aţi fost discriminat sau drepturile dvs. au fost lezate, adresaţi-vă la specialiştii Consiliului pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii (0-8003-3388/egalitate.md) sau Coaliţiei Nediscriminare (0-8003-8003/nediscriminare.md), unde garantat şi absolut gratuit veţi primi ajutor informativ din partea experţilor. Numai împreună vom putea schimba viitorul. Nu ezitaţi să vă cunoaşteţi şi apăraţi drepturile care vă aparţin!


Oleg Banaru,
Anenii-Noi

Acest material apare în cadrul Proiectului „Integrarea abordării bazate pe drepturile omului în mass-media prin intermediul metodei storytelling, cu participarea persoanelor supuse discriminării din regiunea transnistreană și UTA Gagauz-Yeri", implementat de Centrul Media din Tiraspol, cu susţinerea financiară a Fundaţiei Soros-Moldova/Programul Egalitate şi Participare Civică. Opiniile expuse în articol aparţin autorului şi nu reflectă neapărat poziţia Fundaţiei.
R. Moldova, o a doua casă pentru Salim
R. Moldova, o a doua casă pentru Salim
R. Moldova, o a doua casă pentru Salim

De ce sunt discriminate persoanele de etnie rromă?

…O familie de rromi a chemat ambulanţa, care însă a venit doar peste o oră şi jumătate. Oamenii

Litigiu de serviciu sau discriminare?

Tatianei Chiriac, fosta şefă a secretariatului Judecătoriei Călăraşi, a fost discriminată şi

Sărutul în public, motiv de restricție într-un local din capitală pentru doi tineri gay

Societatea moldovenească, de obicei pașnică și ospitalieră, devine una categorică și uneori chiar

Dumitraş revine la şcoală

Această tristă istorie s-a întâmplat în 2010, în familia N., într-o localitate din raionul

Bucuria de a reuşi

Ne-am întâlnit într-o seară, eu – cu reportofonul şi aparatul de fotografiat, el – cu o istorie

Școlile de pe ambele maluri ale Nistrului – fără soluții pentru copii în scaunul rulant

Sute de copii cu dizabilități de pe ambele maluri ale Nistrului nu se pot bucura de acces egal la